Dupa vaccinul de 12 luni, medicul de familie al fetitei mele mi-a spus ca la 14 luni ar fi bine sa-i fac un set complet de analize, primul ei set de analize de sange si urina.

De fapt, imediat dupa nastere mi-au cerut voie in maternitate sa-i faca niste analize, inclusiv pentru a determina grupa de sange. Le-am dat acordul, deci intepatura de la 14 luni nu a fost prima pentru mica mea pitica. In viziunea mea, proba de urina era doar rutina, gandul la intepatura era cel mai temut. Dar daca trebuie, cu placere.

Asa ca am mers la policlinica si, dupa un control de rutina, a primit trimitere pentru pachetul de analize recomandat la 1 an. I-au recoltat sangele pe loc si eu am primit o punguta si un borcanel in care urma sa recoltez acasa prima urina de dimineata si sa o aduc la ei in maximum 2 ore de la recoltare. Mi-au facut training, ca trebuie spalata bine, cum trebuie lipita punguta astfel incat sa nu se piarda lichidul pretios, sa nu las punguta mai mult de o ora si in cazul in care nu o umple in acest interval, punguta trebuie schimbata etc.

Zis si facut! De fapt, sincera sa fiu, am consumat vreo 3 pungute (deci daca vreti sa fiti sigure de reusita, achzitionati cateva pungute de rezerva, in caz de nevoie). Prima a fost sacrificata pentru ca exact in timp ce o spalam (pune apa calduta unei fetite pe partea inferioara a corpului imediat dupa ce s-a trezit si spune-mi daca nu face imediat pipi!) ea a inceput activitatea de umplere a pungutei, desi punguta nu era inca lipita la locul ei. Asa ca repede-repede am incercat sa o lipesc. Am esuat. Am spalat copilul iar si apoi am lipit punguta cu numarul 2. Dupa cum m-au invatat asistentele, i-am dat multe lichide: lapte, apa, suc de fructe etc. Nimic. Dupa o ora, simtind ceva in neregula in scutecel, eroina mea s-a abtinut cu brio. Asadar, am purces din nou la spalare si am instalat punguta numarul 3. Si, hotarata sa reusesc, am bagat fetita cu picioarele in cadita in care pusesem apa calduta cam cat sa ii acopere gleznele. Alexandrei ii place maxim apa. Desi a stat in picioare in cadita, s-a jucat si s-a distrat aruncand cu piciorusele apa in toata baia iar eu i-am tinut isonul, m-am maimutarit, am cantat, am dansat si i-am facut baloane de sapun. Dupa vreo 20 de minute, punguta era plina iar noi amandoua eram cu zambetul pe buze. Eu din doua motive: de joaca si de bucuria recoltarii.

Fetita mea de 14 luni are infectie urinara

Am mutat urina din punguta in borcanel, i-am inmanat-o tatalui si am asteptat nerabdatoare rezultatele. Primele au venit cele de sange. Verdict: totul perfect!

La rezultatele analizelor de urina nu am avut la fel de mult noroc: au iesit foarte mult modificate, unele valori erau chiar ingrijoratoare. Dupa ce mi-a spus, conform rezultatelor, ca fetita mea de 14 luni are infectie urinara, medicul mi-a recomandat sa repetam probele de urina, de data asta sa las asistentele sa recolteze ca poate eu am contaminat probele acasa. Am sperat ca asa este. Am repetat iar si iar analizele. Dar nu, dupa al treilea set de analize a devenit evident ca fetita mea avea infectie urinara. Am fost la doi medici dupa ce primul i-a recomandat antibiotice. Eu, personal, am luat antibiotice in ultimii 10 ani doar dupa cezariana. Si atunci nu le-am luat eu, ci mi-au fost puse in perfuzie. Deci nu voiam sa pun copilul meu de putin peste un an pe antibiotice daca as fi avut alternativa. Al doilea medic a considerat ca putem incerca un tratament fara antibiotic. Un sirop natural. Conditia pusa de medic a fost ca, desi tratamentul urma sa dureze 10 zile, dupa o saptamana de la inceperea lui, sa refacem analizele ca sa vedem daca exista vreo imbunatatire sau poate o inrautatire, situatie in care am fi trecut urgent pe antibiotic. De data asta analizele au iesit mai bine, erau semne bune si infectia mergea spre vindecare. La trei saptamani dupa ce a terminat tratamentul am primit confirmarea ca Alexandra scapase de infectia urinara.

Ceea ce vreau eu sa va spun, dragele mele mamici, este ca:

  1. infectia urinara a fetitelor noastre poate sa apara de nicaieri, pur si simplu neprovocata, nu este vina nimanui;
  2. poate fi total asimptomatica (Alex nu a dat nici macar un semn de nemultumire de orice fel: nu a facut temperatura peste 36 cu ceva, a mancat cu pofta, s-a jucat cu placere si a dormit fara probleme);
  3. se poate trata chiar si fara antibiotice.

Sanatate, pofta de mancare si chef de joaca va doresc!

https://www.vive.ro/wp-content/uploads/2016/11/infectia-urinaraBUN-450x800.jpghttps://www.vive.ro/wp-content/uploads/2016/11/infectia-urinaraBUN-150x150.jpgA.K.Copilulbebelusa,fetita,infectia,urina,urinaraDupa vaccinul de 12 luni, medicul de familie al fetitei mele mi-a spus ca la 14 luni ar fi bine sa-i fac un set complet de analize, primul ei set de analize de sange si urina. De fapt, imediat dupa nastere mi-au cerut voie in maternitate sa-i faca niste analize, inclusiv...Blog de mamica